Prezentul si ce mai urmeaza V

A trecut mult timp de cand nu am am mai scris nimic.  M-am indoit foarte mult daca sa mai continui povestea deoarece starea mea de sanatate a devenit in tot acest timp, din ce in ce mai proasta si am avut multe, foarte multe zile cand m-am simtit oribil. Mi-as fi dorit ca acest blog sa fie unul in care sa imi spun povestea ca un invingator in lupta cu boala, dar vad ca asta nu se intampla deocamdata, ba din contra. Suntem inca in runda in care eu sunt mai mult sau mai putin pe jos. O perioada de timp nu am mai putut citi nici celelalte blog-uri deoarece in ele vezi suferinte multiple, durere, chinuri, lupte, dar in final apare luminita si oamenii incep sa se simta mai bine si mai bine. Luminita asta mi-am dorit-o evident si eu de la inceput, am crezut de altfel ca o voi vedea foarte repede comparativ cu alte cazuri care erau mult mai urate ca al meu, dar uite ca nu e asa. Pe mine ma apuca disperarea cand vad ca desi teoretic si vizibil eu nu fusesem asa de afectata de boala ca alte persoane (caci problemele mele insemnau migrene foarte multe si foarte dureroase, deranjamente ciudate de stomac si o hashitoxicoza care nu se putea stabiliza fara tratament medicamentos) nu reusesc sa spun dupa doi ani de tratament, ca sunt nu neaparat mai bine, dar cel putin la fel de rau cum eram cand am inceput.

Scuzati tanguiala, era exact ceea ce nu voiam sa fac, dar sunt probabil foarte afectata si psihic de starea prin care trec.

Reluand povestea de unde ramasesem in postarea anterioara am inceput pe la jumatatea lunii mai cura cu cefort IV suplimentat de ciprobay si tinizol. Rau mi-a fost de la prima perfuzie, dar un rau pe care l-am suportat cat de cat. Primele patru zile au fost incetosate in creier, cu stare generala de rau, greata, stare de slabiciune si oboseala. In ziua a cincea la perfuzia de seara deodata mi s-a declansat o stare de foarte rau, cu palpitatii foarte mari si stare de lesin iminent. Am reusit sa o depasesc dupa ce am facut o jumatate de ora pauza de perfuzie.

Aceasta stare s-a repetat intr-o forma mult mai accentuata ca durata in ziua a 10-a. Impreuna cu dna doctor am decis ca trebuie sa fac o pauza de trei zile in care sa fac doar perfuzii cu vitamine si sa reiau dupa acesta. Am reluat usor, usor  (primele doua zile dupa pauza am facut doar o perfuzie dimineata) si am reusit cu chiu cu vai sa-l duc pana in ziua 26 cand s-a redeclansat acelasi simptom care insa nu a mai incetat nici dupa perfuziile cu vitamine ci a durat vreo doua zile.

Dna doctor a decis ca trebuie sa opresc cu totul tratamentul si sa fac o pauza mai mare pana cand ma voi simti mai bine. Ceea ce am facut in urmatoarele trei saptamani in speranta ca ma voi recupera cat de cat. Ceea ce nu s-a intamplat.

Cura cu cefort a fost un lucru ingrozitor de greu. Nu am crezut ca voi termina in viata aceasta cura. Pe langa faptul ca cel putin sase ore pe zi mi le petreceam la spital, de multe ori in camera de garda, sau in saloanele cu bolnavi, starile pe care le-am experimentat au fost dintre cele mai urate: Greata intensa, amaraciune in gura, senzatie de dificultate in respiratie, ameteala permanenta, stare de ceata in creier si de incapacitate de a gandi ceva, stare generala de rau, stare de lesin, slabiciune foarte accentuata, imposibilitatea conducerii masinii, dificultate foarte mare de iesi pe strada deoarece aveam senzatia ca tot ce este acolo este foarte agitat si ca nu suport si voi lesina, multiple atacuri de panica care durau ore intregi, dificultate in a suporta caldura, stari de foarte mare agitatie psihica in care nu ma puteam linisti dar eram in acelasi timp foarte obosita, insomnii severe. Un singur lucru bun am sesizat in aceasta cura. Am avut doar o migrena.

Dupa cele trei saptamani de pauza in care eu ma simteam din ce in ce mai obosita si cu multe atacuri de panica am reinceput o noua serie de antibiotice: minociclina si azitromicina.

Intre timp, m-am dus sa-mi refac analizele de tiroida ( pe care le fac de regula la 4-6 luni) si am descoperit ca tiroida se dereglase si intrasem intr-o noua remisie a bolii Basedow/Hashimoto/ hashitoxicoza ( nu mi-a fost foarte clar ce boala am, deoarece fiecare endocrinolog la care am fost mi-a indicat o alta afectiune). Totodata am fost si la un control ginecologic si am descoperit ca fibromul uterin pe care il stiam ca aparuse de vreo 5 ani a crecut deodata si s-a facut de 11 cm in diametru. Doctorita mi-a indicat de urgenta operatia de eliminare a acestuia.

Lucrurile astea m-au buimacit si mai mult. Nu mai intelegeam nimic. Incercam de aproape doi ani sa imi reglez ceva in corp, dar in loc sa se intample asta lucrurile se dereglau si mai mult. Starile pe care le aveam in timpul acestei noi cure cu erau: ametela permanenta (ca la o stare de betie), hiperactivitate mentala combinata cu o stare de accentuata de oboseala fizica, stare generala de rau, deranjamente la stomac, atacuri de panica declansate imediat de cel mai mic episod stresant (un miros mai ciudat pe care il simteam, un zgomot mai putenic, apa mai calda la dus, sau pur si simplu imi veneau deodata ganduri ca nu mai suport ce se intampla si mi se va face foarte rau chiar daca nu exista nimic care sa imi provoace aceste stari) si nu in ultimul rand o stare de imposibilitate de suportare de caldurii.

Deoarece nu mai stiam ce sa fac am apelat si la ajutorul unui specialist naturist in speranta ca as putea gasi ceva care sa-mi stopeze cresterea fibromului, mai ales ca dna doctor imi spusese foarte clar ca nu se poate sa fac acum o operatie ( in special datorita tiroidei dar si datorita starii in care ma aflam). Am inceput sa iau plantele recomandate si dupa doua sau trei zile de luat m-am simtit deodata iarasi foarte foarte rau. Am vorbit cu dna doctor si am oprit de tot si aceasta noua cura, in ziua 21. Sunt sigura ca extractele din plantele pe care le-am luat au avut o influenta asupra starii mele. Dna doctor mi-a explicat ca axul meu Hipotalamus/hipofiza/tiroida este foarte rau dereglat si de aici am toate aceste stari.

Un lucru bun a fost faptul ca nu am mai avut decat o migrena in cursul acestei noi cure.

A urmat o perioada de doua luni in care am avut stari fluctuante cu zile mai bune si unele mai putin bune. Ultimile trei saptamani ale acestei perioade au devenit din ce in ce mai grele cu multe migrene, stari de panica, stari de slabiciune, insomnii, stari de ameteala ca de betie, greata, stari generale de rau, exact ca in curele de antibiotic desi nu mai facusem nici un fel de tratament cu asa ceva. In toata aceasta perioada am continuat sa iau extractele de plante naturiste pe care mi le indicase medicul naturist si vitamina C 1000mg, alive multivitamine, complex B100, selenium. Si acum, in jurul menstruatiei starile de rau s-au amplificat foarte mult.

Am fost in aceasta perioada de pauza si la Budapesta din nou pentru o noua evaluare. Dl doctor Bozsik mi-a sugerat ca sa reiau tratamentul cu cefort urmat de sase saptamani de amoxicilina, caci dupa spusele dansului faptul ca ma simtisem asa de rau era un semn clar ca a fost extrem de eficient. Da, usor de spus, greu, daca nu imposibil de facut, caci nu cred ca as mai putea trece in viata peste un nou episod.

Deznadejdea a pus si mai mult amprenta pe mine caci vad ca ma simt foarte rau si fara antibiotic, ceea ce nu se intampla chiar asa pana acum.

De sase zile am inceput la recomandarea dnei doctor o noua tura de antobiotice  cu claritromicina, tinizol si ciprofloxacina. Am intrerupt-o dupa trei zile deoarece aveam o diaree severa. De astazi ar trebui sa o iau de la capat. Sa vad ce va mai fi. O sa incerc pe cat posibil sa mai postez ceva, daca ma voi simti in stare.

Doamne ajuta tuturor!

 

 

 

Prezentul si ce mai urmeaza IV

Sunt in pauza de antibiotic de la inceputul lunii ianuarie. Nu pot spune acelasi lucru despre boala, care isi cam face de cap. Am aproape trei luni de pauza de care am incercat sa ma bucur cat am putut, caci imi este destul de evident ca nu sunt „pe deplin vindecata” si ca probabil va trebui sa continui tratamentul.

In prima luna dupa ce am intrerupt antibioticele m-am simtit foarte rau. Aproape ca in perioada in care le luam. Stari de slabiciune, palpitatii, stari de agitatie, greata, oboseala fizica extrema la orice efort urmata de cresterea pulsului si senzatia ca inima imi va exploda, migrene, deranjamente la stomac, insomnii, atacuri de panica, balonari, pe scurt cam aceleasi senzatii ca ce cele din timpul tratamentului. Eram tot timpul lesinata si imi era extrem de greu sa fac orice (de la sculatul din pat, pana la mersul pe strada). In prima luna de pauza nu am luat decat supradyn/complex B100, coenzima q10, selenium, vitamina C, curcumin, Liv 52 si probiotice.

Usor, usor, am vazut unele imbunatatiri, dupa aceasta prima luna. Mi-a mai crecut energia, am reusit sa mai dorm noaptea, oboseala fizica nu mai era asa de accentuata la efort si nici inima nu mai  dadea „rateurile” care ma inebuneau. Cu stomacul am vazut ca totul se inrautatea vizibil cand manancam dulce, in special prajituri de cofetarie, inghetata sau prajituri de casa foarte dulci sau mancate in cantitate mai mare. La cateva ore dupa ce manacam apareau teribile crampe, balonari, deranjamente la stomac si ca sa ma restabilesc imi trebuiau cateva zile. Senzatii de durere de colon in special in partea stanga a abdomenului (sau la spate) sau de balonare au reinceput sa imi apara destul de des, chiar daca incerc sa respect un regim alimentar cat mai sanatos. Ele nu sunt neaparat legate (sau cel putin eu nu am gasit o legatura) de ce mananc (cu exceptia dulciurilor sau a mancarurilor grase sau grele) dar stiu de acum cativa ani ca atunci cand aveam multe migrene aveam si multe probleme cu stomacul.

In cursul celei de -a doua luni de pauza am inceput sa iau si serraplus si cat’s claw si combinatia recomandata de dl.dr. Bozsik (Vitanax Px4, Vargastem si flavogenin). Dozele le-am crescut treptat si chiar incepusem sa ma simt si mai bine. La scurt timp insa, dupa ce am ajuns la doza maxima recomandata din fiecare, am inceput sa am migrene zilnice, sa nu mai pot dormi si sa am mici atacuri de panica. Am  rezistat asa timp de doua saptamani, sperand ca maine va fi mai bine. La inceput nu m-am gandit ca aceste manifestari ar putea fi din cauza unor  suplimente pe care le luam, dar pe zi ce trecea imi dadeam seama ca trebuie sa fac anumite corelatii. Colac peste pupaza, a dat peste mine si o viroza din cele ce au bantuit in aceasta iarna/primavara. Asa ca, pe langa cele amintite mai sus, s-au suprapus si starile clasice ale unei viroze rebele, facandu-ma sa ma simt la capatul puterilor. Trebuie sa spun ca manifestarile acesteia m-au tinut vreo trei saptamani si mi-a fost tare greu sa scap de ele.

Dupa mai bine de doua saptamani de chin si o discutie cu dna doctor am decis impreuna sa scoatem „naturistele” recomandate de dl  dr si sa asteptam o saptamana pentru a vedea o modificare a starii mele, ceea ce s-a si produs. O saptamana a fost acalmie cel putin din punctul de vedere al migrenelor, restul senzatiilor s-a diminuat, fara a disparea de tot.

Au trecut doua saptamani de cand le-am eliminat. Saptamana asta am mai avut o migrena destul de urata (vreo doua zile ) si ceva probleme cu stomacul. In rest, mici atacuri de panica, stari de agitatie bruste urmate de senzatia ca nu pot suporta ce se intampla, desi nu se intampla nimic (asta mi se intampla in special in locuri foarte aglomerate), usoare stari de oboseala si slabiciune.

Am citit pe blogul unui borelios ca mine, ca avea deseori, cu ani de zile inainte de inceperea tratamentului si de asemenea si in timpul lui, inca de dimineata de la prima ora, senzatii stranii ca ceva rau se va intampla in acea zi cu el sau cu cei dragi de langa, senzatii care nu dispareau usor si care ii bantuiau mintea. Am ramas surprinsa sa vad ca mai sunt si altii in aceeasi situatie cu mine, caci si eu am aceste senzatii de foarte mult timp (imi este greu sa cred ca sunt numai din cauza infectiei si nu si din alte cauze psihologice, caci eu sunt o fire mai sperioasa si mai sensibila si am avut de multe ori temeri fata de multe situatii in special legate de cei dragi de langa mine).  Ce pot spune cu siguranta este ca in timpul acestui tratament am avut enorm de multe zile proaste, insotite de multa deznadejde si multe spaime. Cred ca multe din aceste simtiri sunt absolut normale pentru oamenii din ziua de astazi, dar cu siguranta multe au fost accentuate de infectie si tratament.

Mi-am refacut si analizele de tiroida. Sunt in paramentri. Doar Anti -TPO-ul este inca marit, insa cu mult sub valoarea de acum un an si jumatate. Nu mai iau nimic pentru tiroida. Doar Selenium.

Am fost in Ungaria la inceputul lunii pentru noi analize. Probabil ca voi avea rezultatele prin mai sau iunie. Imi doresc din tot sufletul sa ma simt bine si sa pot sta pana atunci fara nici un antibiotic (sau poate nu va mai fi nevoie!!). Doamne ajuta!

Prezentul si ce mai urmeaza III

Am terminat de mai bine de doua saptamani ultima tura de antibiotice. Ea a constat in 28 de zile de doxiciclina, tavanic si alternativ rifampicina si tinizol. De la inceputul ei am fost foarte speriata deoarece toate turele in care am avut tavanic au fost foarte greu de suportat. Acum era si mai de speriat deoarece pe langa tavanic mai era si doxi si rifampicina.

Am avut dreptate sa imi fie teama caci din prima zi mi-a fost rau. De altfel zilele 1-16 au fost groaznice. O data chiar a trebuit sa o sun pe dna doctor si sa vorbesc cu dansa rugand-o sa ma lase sa intrerup tratamentul sau sa mai scad dozele caci imi era foarte rau. Ii multumesc si pe aceasta cale dansei caci pe toate durata bolii mele mi-a fost de mare ajutor atat in ceea ce priveste medicamentatia prescrisa cat si mai ales pentru ca si-a gasit timp intotdeauna sa asculte si sa imi dea un sfat folositor care de multe ori m-a facut sa imi creasca puterea de a continua tratamentul si increderea ca ma voi face bine.

Simptomele primelor 16 zile au fost din cele deja hipercunoscute si experimentate. Cele mai rele zile au fost: 2, 4, 5, 7, 8, 12, 13, 14, 15, 16, 24, 25, 26, 27.

Ca simptome as mentiona:

• Stari bruste si mari de agitatie urmate de senzatia ca nu pot suporta ce se intampla si se va intampla ceva foarte rau cu mine, ca si cum imi va exploda mintea suprasolicitata de informatii;
• Stare brusca de slabiciune extrema si de lesin iminent care dura pret de cateva ore (3-5 ore);
• Ameteli;
• Sensatia ca sangele este foarte vascos si nu poate circula prin corp (in special in zona pieptului si a mainilor). Din aceasta cauza simteam nevoia sa imi intind mainele si sa fac o oarecare miscare ca sa pun in circulatie sangele;
• Migrene foarte puternice;
• Senzatie brusca de fluturare a inimii urmata de stare de slabiciune foarte accentuata si mare greutate in respiratie;
• Oboseala foarte mare in special cauzata de batai ale inimii foarte accentuate si aritmice. Spre exemplu ca sa urc etajul pana acasa trebuia sa o fac fie foarte incet, fie sa ma opresc de cateva ori ca imi trag sufletul pentru ca mi se parea ca fac un efort imens.
• Stare generala de rau, stare psihica foarte proasta cu depresie si ganduri proaste;
• Diaree, greata, senzatii de balonare;
• Mancarimi ale pielii in zona genunchiului;
• Menstruatie abundenta si foarte dureroasa, cu stari de slabiciune si oboseala accentuata.

Desi majoritatea simptomelor debutau brusc nu incetau la fel de brusc, iar durata lor varia de la cateva ore la cateva zile (in cazul migrenelor). Din a 17a zi pana in ziua 23 m-am simtit mai bine si chiar am putut sa ma gandesc ca e prima data dupa foarte mult timp cand nu imi este foarte rau in timpul tratamentului. Ulterior senzatiile au revenit si pana la sfarsitul curei mi-a fost din nou rau (poate nu la fel de rau ca in prima faza, dar oricum semnificativ).

Primele 10 zile dupa terminarea curei mi-a fost la fel de rau ca in timpul ei, aproape fara nici o deosebire. Mi se parea ca nu se mai termina senzatiile de rau. De vreo cateva zile am inceput sa ma simt mai bine, dar din pacate mi-a aparut o infectie urinara care ma tot sacaie si pe care m-am decis sa o tratez pe cat posibil naturist (am luat citrosept si bicarbonat de sodiu pana acum si vad ca ma simt mai bine).

Sunt in pauza de antibiotice si as vrea sa pot ramane asa cel putin pana cand voi merge la Budapesta pentru noi analize.

Iau in continuare suplimente naturale si ma bate gandul sa fac si o incercare cu argila albastra de raciu. Sa vad daca am curaj, caci am inteles ca la inceput te simti iarasi prost, pana cand detoxificarea incepe sa isi faca efectul.

Suplimentele pe care le iau in continuare sunt:

• Probiotice;
• Seleniu;
• Capsule cu usturoi;
• Coenzima Q10;
• Supradyn/Complex vitamina B;
• Curcumin;
• Liv 52;
• Vitamina C.
• Complex calciu, magneziu si seleniu.

Prezentul si ce mai urmeaza II

Nu am mai scris de ceva timp, de aproape doua luni, de cand am inceput tura cu malarone si azitromicina. Acum sunt in pauza, adica am terminat cele sase saptamani de tratament si ma pregatesc sa incep in cateva zile o noua tura (din indicatiile primite de la dl Dr. Bozsik probabil o combinatie de doxi, tavanic/rifampicina si tinizol – voi vedea exact ce imi pregateste dna doctor). Pentru ca acest blog l-am creat cu dorinta de a-mi fie mie un fel de jurnal si in acelasi timp un mijloc de a prezenta celor care sunt poate curiosi, nedumeriti si intrebatori, un caz al bolii cronice lyme o sa incerc sa postez dupa fiecare serie de antibiotice sau altceva (daca va fi cazul), un mic articol in care sa descriu modul in care m-am simtit si am perceput lucrurile.

Cura a inceput intr-o forma destul de lejera, in sensul ca primele opt- zece zile nu au fost minunate, dar nici dintre cele mai urate. Stari de slabiciune, stare generala proasta, dificultati de respiratie, presiune in zona pieptului, aritmii si tahicardie, ameteli, stari de panica, greata, toate suportabile si gestionabile, caci m-am obisnuit. Lucrurile au inceput sa se complice in jurul celei de-a 12-a zi cand starile de slabiciune s-au accentuat si au venit impreuna fie cu imense stari de oboseala, fie cu stari de maxima agitatie psihica, iar palpitatiile si aritmiile au devenit si ele din ce in ce mai suparatoare. Totodata stomacul a inceput sa „dea rateuri” in sensul ca au reinceput deodata, fara motive evidente,  durerile de stomac si colon (partea stanga in special), balonarile si intr-un final diareea. Pentru ca toate sa fie si mai frumoase am avut cateva migrene urate, pe care am reusit totusi dupa cateva ore, sa le dovedesc cu combinatia mea des uzitata (advil si sophadeina).

Cred ca unul din cele mai groaznice lucruri in aceasta boala este faptul ca de la un minut la altul starea ta se poate deprecia atat de evident incat sa ai senzatia ca nu te poti baza nicicand pe tine si pe puterile tale. Exact asta mi s-a intamplat si in cursul acestei cure. Pe un fond general destul de zdruncinat intervin deodata stari aproape paroxistice fie de slabiciune sau oboseala extrema, fie stari de agitatie psihica maxima, stari care dureaza de la cateva minute la cateva ore bune sau in cazuri mai rare chiar zile.

Totodata un lucru important de mentionat este faptul ca, fara exceptie, in zilele premergatoare si in cursul menstruatiei, starile mele sunt mult mai proaste. Un lucru pe care l-am mai mentionat este faptul ca am observat ca migrenele s-au concentrat cu precadere in jurul acestei perioade lunare.

Perioada de mijloc a acestei cure a fost cred cea mai proasta. Intre zilele 19 si 28, am avut parte numai de stari oribile , care credeam ca nu se vor mai termina, sau oricum ca eu nu voi mai fi capabila sa mai termin acest tratament si sa ma fac bine vreodata. In aceasta perioada am avut o migrena infioratoare pe care nu am reusit sa o domolesc timp de aproape cinci zile (am luat si trei sau patru pastile de imigran, doar doar o sa ma linistesc, dar cum imi trecea la doua trei ore imi revenea migrena). Pe langa asta, in plus fata de starile proaste mentionate anterior, am sesizat aparitia unei stari de tremur a intregului corp ( ca la o criza de lipsa de calciu) atunci cand starile de slabiciune apareau si totodata pe durata a vreo doua zile o durere accentuata a zonei din dreptul rinichiului stang.

Facand o paranteza, de cand am acest blog, am inceput sa citesc mai cu atentie si ce se intampla pe blogurile celorlalti „boreliosi”, si am vazut inca o data cat de mare este diversitatea manifestarilor acestei boli si cat de multe suferinte poate aduce! Multumesc pe aceasta cale celor care au decis sa isi impartaseasca parte din experiente, trairi, ganduri si cercetari, caci cel putin eu am fost de multe ori incurajata sa continui lupta mea, cand am citit cele scrise.  Remarc ca tenta pozitiva generala cateva aspecte intens dezbatute:

– alimentatia este extrem de importanta, acordandu-se un foarte mare credit alimentatiei preponderent vegetariene;

– exercitiul fizic este considerat extrem de util;

– credinta si dorinta de a te insanatosi sunt foarte importante.

Revenind la oile mele, am constatat de asemenea ca in cursul acestei ture, mi-au aparut pe burta trei pete de culoare rosie de marimea unui bob mare de fasole, care nu mi-au produs nici o mancarime si nici nu au evoluat in vreun fel. Un alt lucru curios, in ultimile zile am experimentat niste dureri acute foarte puternice in centrul palmei stangi, ca si cum mi s-ar fi spart niste vase de sange in centrul palmei. De remarcat pozitiv este faptul ca de pe la jumatatea curei am inceput sa iau Coenzima q10 (100 mg tab x 2/zi) si de atunci stau mult mai bine la capitolul aritmii sau palpitatii.

In ultimile cinci zile ale turei m-am procopsit cu un guturai. In prima zi m-am simtit oribil de sfarsita, ca batuta pe fiecare cm de carne si evident foarte slabita. Am dublat anumite doze de suplimente pe care le luam (in cazul acerolei C am luat de cinci ori mai  multa) si am reusit sa imi revin dupa a doua zi de raceala, adica am trecut destul de usor peste ea, cu toate ca se anuntase foarte „vocala”. Trebuie sa recunosc ca m-am inspirat din experienta dnei care are are blogul http://nuborrelia.wordpress.com/.

Ca o concluzie, aceasta tura a fost grea cu multe zile proaste  si stari diverse. Am reusit totusi sa o duc la bun sfarsit. Deoarece am facut cateva modificari in medicamentatia pe care o iau si in suplimente, am sa mentionez acum care mai este stadiu lor:

–  eutyrox –

– tyrozol –

– propranolol –

– curcumina 1 tab/zi;

– Colon help 2 lingurite/zi;

– probiotic 1 tab/zi;

– Supradyn 1-2 tab/zi;

– usturoi granulat 2 tab/2 ori/zi

– calciu, magneziu, zinc – 2 tab/zi

– seleniu (100 mg) – 3 tab/zi

– complex B (100 mg) – 1 tab/zi

– Liv 52 DS – 2 tab/zi;

– Coenzima q10 – 2 tab/zi;

– acerola C – 2 tab/zi.

PREZENTUL SI CE MAI URMEAZA

Analizele facute la dl. Doctor Bozsik au aratat ca sunt varza. Am lyme borreliosis cronic, bartoneloza, babesioza, infectie cu micoplasma si cu anaplasma (care pana acum nu mi-a iesit niciodata).

Trei serii de antibiotice trebuie sa fac. Pana acum am facut-o pe prima si acum este in plina desfasurare cea de-a doua. Pe langa astea dansul mi-a recomandat o serie intreaga de suplimente naturale pe care sa le iau. Ceea ce am decis sa iau (fara sa ma consult cu dna doctor) , a fost Vitanax PX4, Flavogenin PRO, Vargastem, Acerola C120. Am inceput sa le iau cam din ziua a 7 a primei ture recomandate de dl. Doctor Bozsik.

Prima tura a fost (si cea de-a opta):

Doxiciclina, tinozol si tavanic – 28 zile – din prima zi m-am simtit rau.  Am avut o migrena teribila, insotita de o imensa stare de slabiciune. Dupa ce migrena a trecut , spre seara, a intervenit o stare de hiperagitatie interioara, care nu m-a lasat sa dorm toata noaptea. A fost pentru prima oara cand nu am putut dormi o noapte intreaga. Pe parcursul curelor, am mai avut stari de insomnie, dar reuseam pana la urma sa adorm (pe la 3 -4 dimineata). A doua zi mi-a fost rau pentru ca eram foarte epuizata energetic si psihic. Pana in a 12 zi au mai existat momente proaste in cursul unei zile (agitatie sau slabiciune, dureri in partea dreapta sus la stomac, sau dureri ale oaselor sau ale vezicii urinare). In a 12-a zi am avut o migrena cumplita urmata de aceleasi stari pe care le-am avut in prima zi. Mai accentuata a fost starea de rau profund pe care o resimteam. Dimineata zilei urmatoare ma simteam ca batuta pe fiecare centimentru de carne si evident foarte slabita. Intre cea de-a 12 zi cea a 25 a m-am simtit foarte rau, din ce in ce mai rau in fieCARE ZI. Simptomele erau: migrene, stari de slabiciune, dureri articulare (in special la maini), dureri in spate (in dreptul omoplatului stang si in special noaptea – ma trezeam de durere si de anchilozare a spatelui – trebuia sa ma dau jos din pat sa fac miscari ca sa ma dezmortesc putin si sa pot readormi), dureri in toata zona abdominala, maini umflate, stari de greata, insomnii, diaree. In a 24 a zi am avut deodata un atac de panica (nu mai facusem de vreun an jumate) in urma caruia am ajuns de urgenta la spital (am crezut ca voi muri ). Urmatoarea zi am fost extrem de epuizata si slabita si obosita (toate la un loc). Am vorbit cu dna doctor care m-a rugat sa intrerup tratamentul si sa fac o pauza in care sa cresc doza de vitamine la trei pe zi sa reduc tirozolul si eutirox-ul la jumatate si sa fac patru zile niste perfuzii cu vitamina C, B1 si B6. Dansa mi-a spus sa intrerup totodata si suplimentele recomandate de dl Bozsik, caci cu siguranta a existat o interferenta intre ele si antibiotice, ceea ce a dus la potentarea efectelor amandurora cu rezultat pe cresterea gradului de toxicitate ca urmare a suprimarii unui numar foarte mare de spirochete care nu au putut fi eliminate din organism. Tot dansa mi-a recomnadat sa iau pasiflora pentru insomnie, un complex de vitamina B si propranolol.

Aproape doua saptamani mi-a durat starea de recuperare, timp in care am avut foarte multe ore pe zi atacuri de panica pe care le-am putut gestiona fara spital (erau zile in care de dimineata ma trezeam si incepeam sa ma agit de la cel mai mic stimul  – o usa trantita la care nu ma asteptam, un gaz de esapament mai puternic – urmau stari de panica, in care aveam o presiune asupra inimii, respiram greu, deveneam obosita si epuizata, stare de confuzie si agitatie in cap).

Usor, usor au scazut in intensitate, nu neaparat in frecventa si am inceput sa ma simt mai bine.

Dna doctor mi-a recomandat sa incep cura a doua (a noua de la inceput) formata din:

Malarone si azitromicina – 42 de zile – Sunt astazi in ziua a treia. Prima zi si cea de astazi nu au fost minunate, dar nici dintre cele mai urate. Stari de slabiciue, stare generala proasta, dificultati de respiratie, aritmii si tahicardie, ameteli, stari de panica, greata, toate suportabile, caci m-am obisnuit. Vom vedea ce urmeaza. Am mari emotii, caci ma simt foarte zdruncinata psihic si mai ales emotional. Nu mai vreau sa imi fie asa de rau.

Finalul (de pana acum?)

Analizele mi-au arata ca sunt pozitiva si am purces pe drumul lung si greu al acestei boli. Trebuie sa spun ca nu stiu sa fi fost vreodata muscata de vreo capusa. In general sunt foarte reactiva la orice intepatura (m-am ferit intotdeauna de tantari caci faceam niste blande oribile de care nu scapam decat dupa ce ma scarpinam o saptamana), dar nu stiu sa ma fi muscat vreo capusa si uitandu-ma la pozele care ilustreaza muscatura de capusa nu imi aduc aminte sa fi avut asa ceva.

Prima tura a fost cu cefot injectabil si tinizol. Dupa 12 zile am facut o urticarie acuta si a trebuit sa renunt. Am facut o pauza de trei saptamani.

Au urmat inca cinci ture variabile ca antibiotice si ca durata intre 21 si 28 de zile cu diverse mixuri de antibiotice, timp in care m-am simtit foarte rau in unele cazuri si mai putin rau in altele.

Curele au fost:

Doxiciclina, tinizol si azitromicina – 28 zile, in timpul acestei cure am avut foarte multe migrene si dureri de stomac si intestine, balonari si stari de greata permanenta, insotite de un gust amar care persista pe intreaga durata a zilei. Zilele in care mi-a fost mai rau au respectat tipicul, in sensul ca m-am simtit mai rau in jurul zilelor 5, 12, 18 si 21 la care pot adauga si zilele in care am avut menstruatie si cele premergatoare ei, in care simptomele au  fost dublate de altele specifice ei (dureri acute in zona pelviana, stari de oboseala foarte accentuata,  senzatii de balonare, stari de neliniste, diaree, maini umflate, indispozitii psihice accentuate, nervozitate ridicata). Un lucru buna fost ca am reusit sa inlocuiesc imigran-ul cu o combinatie de analgezice cu antiflamatoare, care intr-un procent ridicat si-au facut efectul, in sensul ca reuseam sa scap de migrena in 3-6 ore de la debut. Cand nu reuseam sa fac asta incercam din nou si daca nici asa nu reuseam, luam un imigran (dna doctor mi-a recomandat sa nu il mai iau datorita posibilelor reactii negative in timp) Pe langa antibiotic am luat in aceasta perioada:

• Supradyn 1 capsula,
• Curcumina 1 capsula,
• Propranolol 40 mg pe zi fractionat in doua prize,
• Colon help dimineata pe stomacul gol,
• Silimarina forte,
• Vitamina C efervescenta,
• Vessel duef – 4 capsule pe zi
• Tyrozol 5 mg/zi
• Eutyrox – 0,25 mg.

Tavanic si rifampicina – 21 de zile,  am urmat aceleasi suplimente si medicamente ca in cura anterioara. In timpul ei m-am simtit mai rau in sensul ca s-au accentuat simptomele de slabiciune si epuizare, dar nu am mai experimentat atacurile de panica. Au reaparut mancarimile pe piele, dar nu in forma acuta pe care le-am avut la cefort. Partea proasta a tuturor acestor reactii este ca ele apar extrem de brusc si au o durata variabila, de la cateva zeci de minute la cateva ore bune. Cura aceasta a fost mai grea decat prima prin prisma starilor de slabiciune pe care le-am avut. Nu am avut mari probleme cu stomacul si intestinele (asa cum era la cura cu doxiciclina) dar am fost balonata si foarte umflata. Lucrul acesta s-a mentinut la toate curele cu antibiotic si pot spune ca de aproape un an de cand fac tratamentul m-am ingrasat doua – trei kilograme (intotdeauna am mancat cand luam antibioticul si mai ales cand imi era rau, chiar daca in multe cazuri imi era foarte greata si mancam cu icneturi) care s-au depus parca toate pe burta. De altfel, intregul meu tonus general a fost foarte afectat in sens negativ. Sunt mai tot timpul obosita, fara chef de a face ceva, obosesc foarte rau la efort fizic, nu am energie. Exista o depreciere fizica evidenta, care insa nu ma intereaza foarte mult, dar pe care nu am cum sa nu o constat.  In general am folosit foarte rar imigran, numai daca dupa doua zile de migrena nu reuseam sa scap de dureri si stari proaste, in rest am mers pe combinatia de antiinflamatoare si analgezice.

Clindamicina si biseptol – 21 de zile – a fost o cura mai usoara, in sensul ca nu au aparut alte simptome decat cele deja clasice, iar cele pe care le-am avut nu au fost exacerbate. Si aici ca la fiecare cura au fost si zile mai bune si zile mai proaste sau foarte proaste. Am continuat sa iau restul de medicamente si suplimente pe care le stabilisem initial.

Doxiciclina, ciprobay si tinizol – 28 de zile – o cura grea, cu multe migrene, stari generale proaste, dureri multiple si acute, celebrele stari de slabiciune si epuizare, dureri de stomac, balonari, greata, gust amar in gura. Menstruatia a fost ca de obicei foarte abundenta, lunga si dureroasa insotita de o accentuare a simptomelor prezente. Am sesizat ca migrenele s-au concentrat in perioada premergatoare menstruatiei si in cursul ei.

Minociclina, tinizol si ciprofloxacina – 28 de zile – o cura de care mi-a fost foarte frica deoarece credeam ca va fi cea mai grea dintre toate, dar nu a fost asa. Am suportat-o chiar mai bine decat curele cu doxiciclina.

Dupa primele 5 ture am facut o pauza de doua saptamani si am plecat la Budapesta pentru face un consult la Dl Doctor Bozsik. Intentionam sa nu mai fac nici o cura pana la aflarea rezultatelor. Stiam ca o sa astept intre doua si trei luni asa ca ma bucuram ca o sa fiu mai linistita. Nu a fost asa. In aceasta pauza am luat de la mine putere cat’s claw (6 pastile pe zi,), reishi (2 pe zi) si shiitake maitake,  din dorinta de a grabi procesul de vindecare. Dupa aproximativ o saptamana am inceput sa ma simt prost, adica foarte slabita, cu migrene, mi-au reaparut starile mele oribile de epuizare combinate cu starile de agitatie si neliniste. In plus mancarimile care tocmai imi trecusera s-au accentuat si au aparut si in zona fetei  (a pleoapelor), unde aveam ca o conjunctivita. Nu m-am gandit ca aceste simtome sunt de la ele. Doar ducandu-ma la dna doctor si plangandu-ma cat de rau ma simt si in aceasta pauza am identificat ca de la ele ma simt rau. Drept urmare le-am eliminat si am inceput o noua tura de antibiotic, urmata de inca una, pana la aflarea rezultatelor facute in Ungaria.

In toata aceasta perioada mi-am luat celelalte suplimente si medicamente fara intrerupere.

Un element important de mentionat in toata perioada de tratament a fost faptul ca am devenit foarte sensibila la ceea ce se intampla in  jurul meu. Ma afecteza foarte mult situatiile negative, plang foarte usor, sunt foarte influentabila daca am in jurul meu tensiune negativa si daca am emotii imi este foarte greu sa ma controlez`(imi bate inima mai repede, devin agitata interior, devin foarte nervoasa si irascibila). De asemenea am zile proaste, in care de dimineata, de la prima ora imi vin in cap diverse idei negative (in general despre sanatatea cuiva din familie), pe care nu mi le pot scoate din minte oricat as incerca sa-mi demostrez logic ca nu este asa. Sunt in general foarte stresata de ceea ce se intampla in jurul meu. Cateodata chiar ma intreb daca voi mai putea fi persoana normala!?

Cele doua ture de antibiotic pe care le-am urmat au fost:

Tavanic si rifampicina – A fost din nou o tura grea. M-am simtit prost, cu stari de imense slabiciune, combinate cu stari de agitatie, cu dificultati in respiratie si senzatii de lipsa de aer, care, ca deobicei se intalau pe nepusa masa si durau destul de mult (variabil ca durata in timp – de la cateva minute la cateva ore). In timpul ei am dezvoltat si o candidoza destul de urata, sau cel putin asa mi-a spus dna doctor. Senzatia era de arsura a limbii (ca atunci dupa ce te-ai fript cu mancare), fara nici o incarcatura pe ea. Pana la urma a trebuit sa iau fluconazol pentru cinci zile si intr-adevar senzatia mi-a disparut. In cursul acestei ture am avut si diverse mancarimi pe piele. Am inceput sa iau seleniu organic – 400 mg/zi fractionat in doua prize si am sesizat ca menstruatia nu a mai fost la fel de plina de cheaguri si hiper cantitativa. Nu stiu daca corelatia este cea adevarata, dar si in urmatoarele luni am sesizat ca lucrul asta s-a imbunatatit, desi menstruatia s-a dereglat si mi-a venit inainte de 28 de zile (la aceasta tura in jur de a 24 a zi).

Doxiciclina, rifampicina, tinizol – o cura foarte grea. Am avut  pentru prima oara senzatia ca nu o voi putea duce pana la sfarsit. M-am simtit rau general in toata cura, aproape nu am avut zile bune. Aceasta cura m-a epuizat foarte mult psihic. Am avut greturi frecvente si puternice, umflaturi ale mainilor si picioarelor, ameteli, amorteli si anchilozari ale mainilor (in special mana stanga), probleme biliare (avem foarte frecvent o durere in partea dreapta sus, sub coaste), stari in care aveam senzatia ca creierul este inflamat si ca acolo lucrurile nu stau bine (eram foarte confuza si incapabila sa ma gandesc la lucruri care imi necesitau atentia mai mult decat cateva secunde), permanentele stari de slabiciune si pot spune ca in cursul acestei ture s-a instalat o stare de depresie, caci desi eram la a 7a tura eu ma simteam din ce in ce mai rau. A trecut greu aceasta tura, aproape numarand orele pe care le mai aveam.

Dupa ea am fost la dna doctor si i-am spus ca nu ma mai simt in stare sa fac o noua tura, si ca o rog sa facem o pauza. Pentru ca oricum asteptam rezulatele de la dnul doctor Bozsik am decis sa fac o pauza. Pauza a durat 8 saptamani, timp in care am luat numai cat’s claw, maitake D fraction si reishe, cate trei pastile pe zi din fiecare.

Deoarece am considerat eu ca pot sa maresc doza am luat cate 6 pastile pe zi de  cat’s claw si in plus am incercat si tinctura de propolis. Am inceput iarasi sa ma simt prost, foarte slabita, foarte epuizata, cu multe migrene si o stare generala de rau.  Dupa 10 zile, mi-am dat seama ca starea de rau era de la ele si am scazut dozele la cele recomandate de dna doctor. Am eliminat tinctura de propolis. In toata aceasta perioada am continuat sa iau suplimentele naturale si tirozolul si eutirox-ul. Am renuntat la propranolol de tot, deoarece redusesem doza de vreo doua luni.

Ultimile patru saptamani din cura fara antibiotice au fost mai bune, in sensul ca am reusit sa am senzatia de bine si de putere, senzatie pe care nu am mai simtit-o de mult. Spre sfarsitul acestei pauze, poate si pentru ca am avut o perioada foarte stresanta la serviciu am re-experimentat niste stari de agitatie , combinate cu dificultate de respiratie si batai neregulate ale inimii. Dupa ce aveam aceste stari, urmau momente de epuizare, nu la fel de accentuate ca cele pe care le avusesem. Din orice lucru mai dificil ma emotionam si stresam.

 

Faza intermediara

Dupa ce am nascut, o perioada de cateva luni nu am avut nici o migrena, insa ulterior am inceput sa am si lucrul asta mi-a complicat viata deoarece alaptam si nu puteam lua medicamente pentru combaterea migrenei. Dupa ce am terminat cu alaptatul m-am intors la imigran , dar ce am constatat a fost faptul ca de la un numar de 2-3 migrene pe luna am crescut la 5-6 sau chiar mai multe. Medicii mi-au explicat ca asta nu este o problema deoarece scurtandu-se durata unui atac migrenos automat creste si numarul lor. Nu am vazut neaparat logica agestei gandiri, dar am acceptat-o ca venind din partea unor persoane care erau mult mai bine pregatite ca mine. Sic!

Intre timp, am mai constatat ca aveam usoare stari de slabiciune in cursul unei zile, stari care nu durau foarte mult timp si pe care de multe ori le-am pus pe seama activitatii mele foarte intense. Totodata am inceput sa am stari de greata inexplicabila insotita cateodata de diaree, balonari, gusturi ciudate in gura, dureri in partea stanga sub coaste. Deoarece aceste stari au inceput sa devina foarte prezente in viata mea am inceput sa merg la diversi medici, sa fac tone de analize si investigatii, care nu au relevat decat faptul ca exista o secretie biliara mai puternica in stomac. O perioada de timp am luat niste pastile care m-au facut sa se atenueze aceste simptome si sa merg mai departe.

Ceea ce constatam pe zi ce trecea era faptul ca aproape in fiecare zi aveam un motiv sa nu ma simt bine, in sensul ca fie aveam migrena, fie ma durea stomacul, sau imi era greata, sau eram foarte balonata, sau avem stari de slabiciune, sau aveam tot felul de intepaturi si dureri in diverse zone ale corpului sau aveam usoare ameteli, sau aveam o menstruatie foarte dureroasa si lunga, sau aveam modificari de dispozitie bruste si radicale (deveneam foarte nervoasa din cauza unui mic si neinsemnat eveniment si ma calmam foarte greu), sau aveam zile in care imi simteam articulatiile foarte anchilozate (in special cele de la maini si picioare) si multe alte aspecte neplacute (uitam ce voiam sa spun, spuneam de multe ori cuvinte gresite in locul altora). Toata lumea imi explica mai in gluma mai in serios ca asta insemna sa imbatranesti, dar mie mi se parea ca totusi lucrurile erau un pic prea avansate pentru varsta mea.

Acum 4 ani de zile, dupa ce am avut cateva probleme in familie, am simtit brusc o stare de oboseala, mai bine zis de sfarseala teribila, care m-a facut ca 2 zile sa nu ma pot da jos din pat. Oboseala se manifesta in special in partea de sus a corpului, adica imi simteam inima foarte obosita si mainile erau foarte greu de miscat. Am crezut ca am o problema cardiaca si m-am dus la un cardiolog sa vad ce pot face. Dupa o analiza amanuntita, mi-a explicat ca in afara unui prolaps de valva mitrala (posibil congenitala) nu am nimic, dar mi-a recomandat sa merg la un endocrinolog.

Dupa investigatii s-a dovedit ca am boala Basedow, drept urmare, am primit un tratatment pe o durata de 1 an si jumatate. Tratamentul a fost foarte bine tolerat, dar am sesizat trei aspecte care au devenit foarte neplacute:

• Migrenele au crescut ca numar si si-au sporit intensitatea (ajunsesem sa am 10-15 migrene pe luna, sau chiar mai mult)
• Greata si celelalte elemente conexe ei au devenit mult mai prezente si mai greu de eradicat;
• In plus am inceput sa am tot felul de mancarimi pe piele in diverse zone ale corpului, care nu treceau decat la adminstrarea de cortizon

Desi am avut discutii cu endocrinologii care m-au tratat nici unul nu a putut face o corelatie intre boala Basedow si celelalte simptome, deoarece analizele mele ieseau bine si nu indicau alte afectiuni.

Dupa un an si jumatate deoarece analizele de tiroida au iesit foarte bune, am decis impreuna cu medicii sa renunt la tratament si sa vad cum vor evolua lucrurile.

Intre timp celelalte manifestari se insinuau din ce in ce mai des in viata mea, ajungand sa fiu o persoana dependenta de pastile pentru diverse dureri sau stari.

La aproape jumatate de an de la intreruperea tratamentului de tiroida am avut primul atac de panica din viata mea, o experienta greu de uitat. Urmare lui mi-am facut din nou analizele de tiroida (pe care le repetasem cu o luna in urma si care aratau ca sunt echilibrata) si am constatat iarasi ca intrasem in hipertiroidie. De data aceasta lucrurile au fost mult mai complicate decat prima oara, in sensul ca desi tiroida s-a reglat relativ repede (in 6 saptamani eram echilibrata), mult mai greu mi-a fost cu celelalte simptome. Pe langa inrautatirea celor mai sus mentionate au aparut atacurile de panica (pe care le faceam fara vreo legatura cu ce se intampla – am ajuns de nu stiu cate ori la urgenta), niste imense stari de slabiciune, stari care ma faceau sa simt ca sunt la un pas de moarte, care durau ore bune si pe care nu stiam cum sa le contracarez si totodata niste stari de agitatie psihica imensa pe care nu o puteam controla.

Pot spune fara sa exagerez, ca daca pana atunci viata mea fusese plina, de la momentul redeclansarii tiroidei a devenit un cosmar. Am fost la foarte multi doctori, mi-am facut foarte multe investigatii pentru excluderea multor boli, dar din nefericire, desi analizele aratau normal nu am reusit sa gasesc nici o alinare. Endocrinologii spuneau ca nu tiroida da aceste stari , deoarece ea era echilibrata, asa ca din punctul lor de vedere nu ea crea problemele.

Am ajuns pana la psihiatru si o perioada de timp am luat niste pastile care cresteau nivelul serotoninei in speranta ca migrenele se vor mai linisti. Dupa aproape patru luni, am renuntat la tratament cu acordul medicului care si-a exprimat si el neincrederea. In tot acest timp eu ma simteam din ce in ce mai rau, cu stari de slabiciune din ce in ce mai mari, cu stari generale proaste, migrene, dureri de stomac, greturi, diaree, hipermenstruatii (nu puteam iesi din casa din cauza cheagurilor de sange imense pe care le eliminam si patam tot). In vara anului trecut am decis sa imi fac si niste analize pentru borrelia (nu credeam o iota din ce se spunea dar eram atat de disperata ca sa fac ceva sa ma simt mai bine, ca as fi facut orice investigatie posibila si as fi urmat orice tratament care mi-ar fi facut mai bine).

De-a lungul acestor ani am experimentat si eu urmatoarele simptome, pe langa cele mentionate deja:

• Greutate in respiratie,
• Stari de extraordinara energie si buna dispozitie, in care imi venea la propriu sa ridic munti, urmate de migrene
• Stari de neliniste si agitatie psihica accentuata, foarte greu de stapanit si controlat
• Oboseala accentuata
• Slabiciune foarte accentuata combinata cu o stare de neliniste si agitatie interioara,
• Dureri acute in diverse parti ale corpului trecatoare,
• Palpitatii , sincope , tahicardie dar si bradicardie . Ori imi batea inima foarte tare si repede fara ca eu sa fac vreun efort ,ori simteam cum ma racesc , mi se facea frig , si amorteam iar pulsul era considerabil incetinit ( mi se parea ca imi voi pierde cunostinta )
• Dureri de spate, in special in zona omoplatilor,
• Amorteli de maini, in special la degetele mici si inelare de la maini,
• Mancarimi inexplicabile pe piele,
• Anchilozari ale gatului,
• Senzatia ca-mi pierd mintile si ca nu mai sunt stapana pe corpul meu , ca pierd controlul asupra mea.
• Senzatia de a nu mai suporta ce se intampla, de a nu mai putea primi noi informatii pentru ca era prea mult si nu mai putea procesa si simti.
• Tremur al gatului in momentul in care voiam sa beau dintr-un pahar.
• Zbateri musculare migratoare,
• Lipsa de libido care a ajuns in ultimii ani aproape totala,
• Incontinenta urinara
• Ganglioni inghinali inflamati,
• Ameteli

Primele semne

Faptul ca acum sunt in fata calculatorului si incerc sa-mi ordonez gandurile se datoreaza faptului ca imi doresc sa impartasesc si eu parte din experientele mele legate de boala lyme.

Ducandu-ma in timp si incercand sa incep cu inceputul, imi aduc aminte doar ca de pe la 19-20 de ani (asta se intampla cu 20 de ani in urma) am inceput sa am niste dureri ciudate de cap, numai pe partea stanga, in special in zona tamplei, dureri intense, care imi dadeau si o stare psihica proasta (simteam dorinta de a sta singura si ma enervau mult oamenii din jurul meu), somnolenta uneori, ma faceau sa suport greu lumina si erau insotite de multe ori de stari de greata si o acutizare a mirosului. De obicei imi dispareau in decurs de cateva ore, mai ales daca puteam sa dorm. In primii ani, stiu ca nu le-am dat prea multa importanta, deoarece credeam ca asa este normal sa se manifeste o durere de cap, dar ulterior lucrurile au inceput sa se complice deoarece am sesizat ca existau diferente intre manifestarile mele si cele ale prietenilor mei atunci cand era vorba de dureri de cap si mai mult decat atat, dupa aproximativ 5 ani, aceste dureri au inceput sa cedeze din ce in ce mai greu la diversele antiinflamatoare sau analgezice pe care le luam si au inceput sa aiba o durata mai mare de o zi, in sensul in care chiar daca dormeam nu era posibil ca ele sa dispara. Atunci stiu ca am inceput sa consult cativa doctori ca sa vad ce as putea avea, dar concluzia a fost foarte clara. Eram o persoana sanatoasa dar aveam migrene, care erau niste dureri cu o etiologie necunoscuta, dar care nu trebuiau sa imi dea prea multe batai de cap, deoarece nu insemna ca ele ar putea evolua in timp in alte boli.

Pe acest fundal s-au derulat urmatorii 10 ani din viata mea, timp in care aceste migrene au inceput sa faca parte din existenta si felul meu de a fi. Am incercat in toata aceasta perioada extrem de multe variante terapeutice (in special medicina alopata, caci deh! restul mi se cam pareau fie babesti, fie prea empirice), toate fara succes, in sensul ca de pe la varsta de 26 de ani migrenele au inceput sa aiba o durata de 3 zile, timp in care nu am reusit sa gasesc un medicament care sa le scurteze durata ci numai sa amelioreze timp de cateva ore senzatiile, pentru ca ulterior acestea sa revina. Migrenele imi apareau fara nici un fel de corelatie cu menstruatia, alimentatia, anotimp sau dispozitie. Tin minte ca singura legatura pe care am reusit sa o identific era cea legata de faptul ca atunci cand eram racita faceam cu siguranta in zilele de inceput si o migrena. De obicei aveam 2-3 migrene pe luna, rar mai mult de trei. Ma consolasem cu idea ca voi trai toata viata cu ele si ma bucuram stiind ca oarecum nu erau semnul unor alte boli mai grave. In toata aceasta perioada am incercat aproape toate combinatiile posibile de antiinflamatoare sau analgezice existente pe piata, in speranta ca voi gasi ceva care sa-mi linisteasca durerile. Stiu ca o perioada lunga am folosit cofedol, si asa ma simteam mai bine, cu toate ca imi dadea noaptea niste stari psihice foarte stranii.

In toata aceasta perioada de peste 10 ani am dezvoltat multiple infectii virale si urinare usoare, pe care am incercat sa le tratez in diverse moduri si pe care nu le-am legat niciodata cu migrenele. Ce vreau sa spun este ca am avut in toata aceasta perioada un sistem imunitar destul de slabit si ca foarte usor am dezvoltat raceli, viroze, candidoze, cistite, diverse infectii ale pielii, fara a ma gandi vreodata, nici eu nici medicii care m-au tratat, ca ar putea exista corelatii.

Acum aproape 10 ani am descoperit pe piata imigran-ul care a fost primul medicament care mi-a redus semnificativ atat durata crizei cat si intensitatea ei, caci trebuie sa recunosc faptul ca durerile au devenit in timp foarte deranjante si chiar handicapante, deoarece imi era foarte greu sa actionez ca un om normal in timpul lor.
Nu m-am bucurat mult timp de el, deoarece la scurt timp am ramas insarcinata si nu am mai putut lua nici un medicament. Pe perioada sarcinii am avut doar o migrena, pe care am suportat-o fara nici un medicament.